Morala viciilor

Un cerşetor, la colţ de stradă, 
Cu-o faţă-amară şi zbârcită, 
Tot aştepta un ban să cadă 
În pălăria-i terfelită ; 

Dar trecătorii, cam grăbiţi, 
Mânaţi de treburile lor, 
Se arătau a fi zgârciţi 
Cu amărâtul cerşetor, 

Căci dup’ un timp, n-a mai răbdat 
Şi a oprit pe-un cetăţean, 
Ce arăta bine dotat, 
Cerând şi el un ban; 

Dar individual tulburat, 
Tot scotocind prin buzunare, 
Pe cerşetor l-a suspectat 
Venind cu-o întrebare: 

-Ce faci cu banii? Poţi să-mi spui? 
Cumva îi dai pe băutură? 
-Nu domnule! Că eu nu pui 
Alcool de loc în gură… 

-Îţi iei ţigări, să le fumezi? 
(Din nou omul presează) 
-Nu domnule! Poate nu crezi, 
Tutunul, dăunează… 

-Şi nici la cărţi nu-i pui la joc, 
Diseară cu amicii? 
-Nu domnule! Eu cărţi nu joc… 
Nu am aceste vicii… 

-Atunci, eu îţi propun ceva, 
Şi-ţi dau o sută, nu cinci Lei, 
Că vezi, cum e nevastă-mea (!?)… 
Morală-mi face…dumnea-ei !... 

Vino te rog cu mine-acasă, 
Să vadă şi ea cum arată, 
Un individ ce nu fumează 
Nu-i cartofor şi nu se-mbată! 

Valeriu Cercel