MOFTURICI

Dragul meu(mea),in blocul meu
De pe strada "Pofta Mare".
Locuieste un copil
Fara pofta de mancare.
Dimineata mama-i spune:
"Hai Vladut(Andrei, Stefan, etc), laptele-i gata!"
"Nu vreau mami, spune el,
Tot mai buna-i ciocolata!
Vine pranzul, iar Vladut,
Face mofturi, cum il stim:
"Supa nu vreau, nici friptura,
Dar sa-mi dai doi biscuiti!"
Seara, ce sa mai vorbim,
Iese iar cu suparare,
Fiindca Vlad ii spune mamei:
"Vreau bomboaneee, nu mancare!"
Cand se-apropie ora mesei,
Toata lumea e nervoasa.
Credeti ca-i usor, prieteni ,
Sa stai cu Vladut la masa?
"Nu vreau supa, ca e calda,
Nici friptura, ca e tare,
Uoff, salata e prea verde,
Iar cartofii nu au sare!
Nu-mi da snitel, ca nu-mi place,
Nu vreau sa mananc sarmale,
Of, chiftelele-s prajite,
Iar ficatul e prea moaleee!"
Si-uite-asa o tine-ntruna
baietelul sclifosit,
Si de asta, toata lumea,
Mofturici l-a poreclit.

Hei, dar intr-o buna zi,
S-a-ntamplat minune mare,
Ca s-au suparat pe el,
Felurile de mancare.
Mai intai, oala cu supa
De furie clocoti:
"Fetelor, nu se mai poate,
Vlad nu e ca alti copii!
Ne jigneste fara mila,
(Se revolta tot poporul),
Hai sa-l pedepsim cumva!
(Hotaraste carnaciorul)
Sa fugim de Mofturici, 
Sa-l lasam cu burta goala,
Iar cand l-o invinge foamea,
El iertare-o sa ne ceara!"
Si asa au si facut.
Si sa vezi minune mare,
Pana seara mofturosul,
I-a cerut mamei mancare.
Dar cand vru sa duca-n gura 
Furculita de mancare,
Vazu cum o ia la fuga,
Parc-ar fi facut picioare!
Si ar fi ramas baiatul nemancat,
Dar l-au iertat,
Alimentele cu care,
De atunci s-a impacat.
Iar porecla lui Vladut,
Care cere-acum mancare,
S-a schimbat in Flamanzila,
De pe strada "Pofta Mare".