joi, 27 ianuarie 2011

top 100 cele mai frumoase proverbe si zicatori

-A-
Ai apucat pisica de coadă, învârteşte-o să nu te zgârie.
A ierta e uşor, a uita e greu.
Ajută-te şi cerul te va ajuta.
Albina te duce la miere şi musca la scârnă.
Amânarea e hoţul timpului.
Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.
Apa, vântul şi gura lumii nu o poţi opri.
Au să zică pântecele că a înnebunit gura.
Ascunde-ţi ciomagul de câini, că mai rău te muşcă.
A umblat după răgaz
Şi a dat peste necaz.
-B-
Beţia e nebunie cu voia.
Bucuria şi scârba sunt două surori care una după alta aleargă.
-C-
Carul gol hodorogeşte.
Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci în foc.
Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare.
Cel târziu la mânie e mai mare decât un viteaz.
Chipul omului e oglinda sufletului.
Cine caută vreme pierde vremea.
Cine dă săracilor împrumută pe Dumnezeu.
Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altora.
Cine de oameni nu se ruşinează, nici de Dumnezeu nu se înfricoşează.
Cine se ia după muscă ajunge la bălegar.
Cine se porneşte cu graba
Se întâlneşte cu zăbava.
Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.
Cine ştie carte are patru ochi.
Când îi vorbi puneţi trei lacăte: la inimă, la gât şi la gură.
Când te-a înşelat cineva odată, e de vină el; când te-a înşelat a doua oară, eşti de vină tu.
Când treci prin ţara orbilor închide şi tu un ochi.
Cu sila poţi să iei, dar nu poţi să dai.

-D-
Dacă pădurea n-a da coadă securei, pădurea n-ar putea fi tăiată.
Dacă prietenul tău este miere, tu nu umbla să-l mânânci tot.
Darul cel târziu nu are putere de dar.
Darul la timp daruit pretuieste îndoit.
Decât ar fi un sac de carte şi-o mână de minte, mai bine o mână de carte şi un sac de minte.
De multe ori necazul îmbată mai rău decât orice băutură.
De popă nu scapi nici mort.
Dracu’ alb mănâncă p’ăl negru.
Dracul când a îmbătrânit atunci s-a călugărit.
Dracul toate ar vrea să fie, numai ucenic nu.
Drumul drept îţi pare lung.
-F-
Fapta bună nu are laudă.
Fă bine şi aruncă în baltă.
Fă ce poţi, când n-ai alta de făcut.
Făţarnicul e ca un cărbune acoperit care pe neştiute te arde.
Fereşte-mă Doamne de prieteni că de duşmani mă feresc eu.
Fericit omul care se mulţumeşte cu ceva mai puţin decât are.
-Î-
Înainte de a porunci învaţă a te supune.
În cuibul celui smerit dracul s-a pus la clocit.
Îndoaie-te ca trestia şi vântul nu te va rupe.
În inima smeritului şade dracul greceşte.
Înţeleptul învaţă din păţania altora, nesocotitul nici din a sa.
În vremea necazului se cunosc prietenii.
În vremea războiului e mai scump fierul decât aurul.
-L-
La beţie omul este pisică, maimuţă şi la urmă porc.
La buciumul viţei trei vlăstari cresc: unul al sănătăţii, altul al veseliei şi altul al turbării.
Lacătul nu se pune la uşă pentru hoţi, ci pentru oameni cinstiţi.
La o mână de învăţătură se cere un car de purtare bună.
Lasă să te vorbească de rău; pe lună n-o latră câinii?
La toate urma alege.
Lauda în faţă e jumătate ocară.
La un sac de învăţătură trebuie un car de minte.
La unul fără suflet, trebuie unul fără-de-lege şi la unul fără lege, trebuie unul fără suflet.
La vreme de nevoie şi cu lături stingi focul, dar se împute locul.
-M-
Mai bine o pace strâmbă decât o judecată dreaptă.
Mai bine să-ţi pară rău că ai tăcut decât că ai zis.
Mai rau se sperie cineva din auzit decat din vazut.
Mândria vine înaintea căderii.
Moartea împacă pe toţi.
Moartea le închide gura la toţi.
-N-
N-are de ce lega frica.
Naşterea omului e pentru alţii, moartea e a lui.
Necăjitul aduce ceartă.
Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă.
Nu e bun ce e bun, ci e bun ce-mi place mie.
Nu e învăţat cel ce ceteşte cărţi, ci cel ce ştie ce ceteşte.
Nu-i mult să nu se gate şi puţin să nu s-ajungă.
Nu în mult stă bunul, ci în bun stă multul.
Numai un pic nu-i bine şi iară-i rău.
Nu-mi place pentru că-i frumos, ci-i frumos pentru că-mi place.
Nu pierde vremea ca să nu te piardă şi ea pe tine.
Nu spune tot ce ştii, nu crede tot ce auzi.
Nu te face înţelept în tot lucrul.
Nu te lăuda celui ce te ştie.
Nu vasul, dar ce pui în el miroase.
-O-
Ochii sunt oglinda inimii.
Ochii zavistnicului văd şi cele ce nu sunt.
Oile ţin capu-n jos de frică să nu le vadă lupu.
Omul ca lumânarea, când luminează atunci se sfârşeşte.
Omul ca umbra, îndată piere cum îi lipseşte lumina.
Omul când îşi pierde drumul, nu găseşte nici cărarea.
Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea.
Omul îşi schimbă mintea ca o haină în toate zilele.
Omul la nevoie se prinde şi de ascuţişul sabiei.
Omul nepăţit, chiar văzând nu vede.
Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.
Omul rău e ca un cărbune, dacă nu te arde te înnegreşte.
Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul.
-P-
Pasul scurt lungeşte viaţa.
Patimile nebunilor sunt învăţătura înţelepţilor.
Păcatul intră râzând şi iese plângând.
Păcatul vechi aduce osândă nouă.
Păcatul vechi aduce ruşine nouă.
Păzeşte-te singur, dacă vrei ca şi Dumnezeu să te păzească.
Pe caii cei buni îi mănâncă hamul.
Pentru o muscă îţi dă palme.
Pe toţi să-i asculţi, dar din mintea ta să nu ieşi.
Până ce rana te ustură, nu poţi uita cuţitul ce te-a rănit.
Până nu iei şeaua de pe cal, nu-i vezi rana-n spate.
Pântecele se satură dar ochii niciodată.
Porcul îl baţi şi el zice că-l scarpini.
Poţi opri vântul, apa şi gura lumii?
Prietenul vechi e ca vinul: cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun.
-R-
Rabdă inimă şi taci
Că tu toate mi le faci.
Rădăcina e amară, dar roadele dulci.
Răsare soarele în toată ziua dar nu se şi vede întotdeauna.
-S-
Sau taci sau zi ceva mai bun decât tăcerea.
Să auzi, să vezi şi să taci, dacă vrei să petreci cu pace.
Să nu laşi drumul mare pentru cărare.
Scârna, de ce o scormoneşti mai mult, mai mult şi pute.
Sluga vrednică păcat să fie stăpân.
-T-
Toată şaga e jumătate într-adins.
Tot copacul de la rădăcină se usucă, dar întâi crengile se văd uscate.
Totdeauna desfătarea
Are soră întristarea.
Toţi se plâng de bani,
Dar de minte nimeni.
Trebuie să mănânci un car cu sare cu cineva ca să-l poţi cunoaşte.
-U-
Unde e un car cu înţelepciune, acolo sunt două de nebunie.
Unde-i inimă, acolo-i şi minte.
Unde omul (se) mulţumeşte,
Acolo raiul îl găseşte.
Unii vorbesc ce ştiu şi unii ştiu ce vorbesc.
Un nebun arunca o piatra in balta si zece cuminti n-o pot scoate.
Ura, zavistia şi frica nasc vicleşugu.
-V-
Vai de cel ce nu ştie nici când să grăiască, nici când să tacă, dar cu mult mai vai de cel ce nu ştie nici ce să grăiască, nici ce să tacă.
Vai de cel ce pe gaie îndată o iartă, iar pe porumbiţă fără milă o ceartă.
Vai de moarte fără râs
Şi de nuntă fără plâns!
Vino necazule, dar vino singur.
Vântul aţâţă focul şi vorba vrajba.
Vorbele sunt femei, faptele sunt bărbaţi.
Vremea pe vreme a născut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu